Ce este și care sunt simptomele Migrenei
Migrena este o suferință cronică manifestată prin dureri de cap moderat-severe, recurente. Migrena este o problemă de sănătate frecventă, afectând una din 5 femei și unul din 15 bărbați.
Are următoarele caracteristici:
- Cefaleea (durerea de cap) survine în atacuri cu durata de 4 până la 72 de ore și are anumite caracteristici. Nu orice tip de cefalee este o migrenă!
- Atacurile migrenoase survin cu o frecvență variabilă de la o persoană la alta, unele persoane au 1-2 episoade pe an, în timp ce altele pot avea mai multe pe lună, poate chiar zilnic.
- Cefaleea este asociată de regulă cu alte simptome (greață, vărsături, sensibilitate la lumină sau la zgomot). În general este agravată de activitate fizică sau determină evitarea activității fizice.
- Este cea mai frecventă cauză pentru dureri severe de cap, debutul fiind frecvent în adolescență, sau chiar în copilărie. Durerea de cap care începe în copilărie este frecvent migrenă.
Diagnosticul de migrenă se stabilește când apar cel puțin 5 atacuri cefalalgice ce îndeplinesc următoarele criterii:
- durata de 4 – 72 de ore, netratată sau cu tratament ineficient;
- durerea de cap are cel puțin două din următoarele caracteristici: este unilaterală, este pulsatilă, este de intensitate moderată-severă, este agravată sau determină evitarea activității fizice;
- în timpul durerii de cap apare cel puțin unul din simptomele: greață / vărsături, fotofobie / fonofobie;
- nu este atribuită altei boli (un diagnostic de migrenă trebuie să includă o examinare neurologică atentă pentru excluderea altor boli).
Există două categorii de migrenă:
- migrena comună, fără aură. Este cea mai frecventă formă de migrenă, trei sferturi dintre cei afectați având acest tip de migrenă;
- migrena clasică, cea cu aură. Aura reprezintă simptome neurologice ce apar cu 10-60 de minute anterior durerii de cap, frecvent exprimate prin fenomene vizuale care apar la ambii ochi – pete negre, gri, tremorul imaginii, flashuri, linii colorate, sau prin fenomene senzitive – ace, înțepături, amorțeli care apar prima data la degete și apoi de întind la tot brațul si la față. Doar 10% dintre persoanele afectate au migrenă cu aură și 20% au ambele tipuri. Mai rar apare doar aura fără durere de cap, în special la persoanele in vârstă.
Între atacurile migrenoase majoritatea persoanelor afectate nu au nici un fel de simptomatologie. Diagnosticul de migrenă este un diagnostic clinic, bazat pe descrierea simptomelor. Imagistica cerebrală (CT, RMN) este frecvent recomandată pentru excluderea altor cauze de durere de cap. Obligatorii la un pacient ce suferă de migrenă sunt examinarea neurologică, examenul fund de ochi, măsurarea tensiunii arteriale, pentru excluderea altor cauze ce ar putea determina dureri de cap.
Tratamentul implică evitarea factorilor trigger, tratamentul atacului migrenos și profilaxia – tratamentul administrat pentru prevenirea apariției unor noi atacuri.
Medicația folosită pentru un atac de migrena se numește tratament acut iar acesta este întotdeauna recomandat, și trebuie administrat la primele semne de atac migrenos datorită caracterului sever al durerilor de cap. Medicamentele potrivite pot fi foarte eficiente, dar trebuie luate în mod corect și să nu fie folosite în mod abuziv. În general, preparatele solubile și efervescente acționează mai repede și mai bine. Pentru a preveni apariția cefaleei prin exces medicamentos folosirea analgezicelor trebuie restricționată la 15 zile pe lună, iar cea a analgezicelor combinate la 10 zile pe lună.
Dacă atacurile de migrenă sunt frecvente sau severe și nu sunt bine controlate cu tratamentul acut, medicația profilactică este o opțiune. Spre deosebire de tratamentul atacului, aceste medicamente se administrează zilnic deoarece modul lor de acțiune este diferit – prin prevenirea fenomenelor care determină atacul migrenos.
Evoluția pe termen lung a persoanelor cu migrenă este variabilă. Majoritatea au perioade cu dureri mai frecvente și perioade cu dureri mai rare. Oricum, la majoritatea persoanelor care suferă de migrenă, în timp, atacurile devin din ce în ce mai rare (de obicei după 40 – 50 de ani).
Aceasta suferință este de regulă benignă și nu este asociată cu creșterea riscului de deces.
Pentru diagnosticare, tratamentul si urmărirea evoluției bolii este recomandat ca pacienții să consulte un medic neurolog.