Boala Parkinson – material informativ

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson este a doua afecțiune neurologică degenerativă ca frecvență, după boala Alzheimer. Ea aparține unui grup de afecțiuni denumite tulburări de mișcare și este caracterizată printr-o combinație a simptomelor cardinale: tremor de repaus, rigiditate, bradikinezie și tulburări de mers. Este o boală cu evoluție progresivă, care începe cu mulți ani înaintea apariției primelor manifestări clinice, și care are o evoluție continuă după aceea în următorii ani.

Primele simptome ale bolii Parkinson apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani, dar 1 din 10 pacienți sunt diagnosticați cu boala Parkinson înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 de pacienți în jurul vârstei de 40 de ani.

Severitatea bolii Parkinson, modul în care aceasta progresează și impactul asupra vieții pacientului variază de la caz la caz.

Care sunt cauzele bolii Parkinson?

Cauzele bolii Parkinson nu sunt încă cunoscute. Cercetătorii consideră că atât bagajul genetic cât și condițiile de mediu joacă un rol important în declanșarea bolii.

Mecanismul de producere a bolii este distrugerea progresivă a neuronilor care produc dopamină, o substanță importantă din creierul uman, responsabilă de reglarea fină a comportamentului motor. Dopamina acționează ca mesager între două zone ale creierului, substanța neagră și corpul striat, pentru a produce mișcări line, controlate. Majoritatea simptomelor legate de mișcare ale bolii Parkinson sunt cauzate de o lipsă de dopamină provocată de pierderea de celule producătoare de dopamină din substanța neagră. În boala Parkinson se consideră că simptomele devin manifeste atunci când nivelul dopaminei din creier scade cu mai mult de 50 – 70% față de valorile normale. Cu cât este mai mare pierderea de dopamină, cu atât mai grave sunt simptomele legate de mișcare.

Cu toate că este binecunoscut faptul că lipsa de dopamină cauzează simptomele motorii din boala Parkinson, nu este clar de ce se deteriorează celulele din creier producătoare de dopamină.

Care sunt simptomele bolii Parkinson?

Simptomele și semnele bolii Parkinson pot varia de la o persoană la altă persoană. Fiecare caz este diferit și nu toți pacienții prezintă aceleași simptome. Cele mai frecvente simptome motorii sunt:

• TREMOR DE REPAUS – mișcări involuntare ritmice prezente la nivelul extremităților, adesea la mână, degetele mâinii sau picior. De obicei tremorul se accentuează atunci când membrul respectiv se află în repaus.
• MIȘCĂRI ÎNCETINITE (BRADIKINEZIE) – lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor. În timp, boala Parkinson poate reduce capacitatea de mișcare. Acest lucru poate face ca sarcinile simple să devină dificile și să necesite mai mult timp.
• RIGIDITATEA MUSCULARĂ – înțepenire, rezistență crescută la efectuarea mișcării pasive. Rigiditatea musculară poate să apară în orice parte a corpului, membre sau trunchi. Mușchii care devin tot mai rigizi pot limita gradul de mobilitate și pot produce dureri, ceea ce uneori îndreaptă pacientul în mod eronat către alte specialități medicale decât neurologul.
• AFECTAREA POSTURII, ECHILIBRULUI ȘI COORDONĂRII MIȘCĂRILOR –trunchiului apare înclinat spre înainte, mersul este târșit, cu pași mici, cu tendință la cădere.
• MODIFICĂRI ALE VORBIRII – hipofonie (voce stinsă)
• ATITUDINE ÎNGHEȚATĂ – hipomimie (față imobilă)
• MODIFICĂRI ALE SCRISULUI DE MÂNĂ – micrografie – scrisul este mic, se realizează dificil.

Adeseori, simptomele debutează pe o parte a corpului și, de obicei, rămân mai accentuate pe partea respectivă, chiar și după ce simptomele încep să afecteze ambele părți. Semnele de boală precoce și ușoare pot trece neobservate. Simptomele de debut variază de la un caz la altul și apar gradual.

Pe lângă simptomele motorii, enumerate mai sus, pot să apară și o serie de simptome non-motorii, cum ar fi: oboseala, tulburări de somn, dureri, tulburări de deglutiție – dificultatea la înghițire, exces de salivație, tulburări urinare, confuzie, depresie, anxietate, transpirații excesive.

Cum se stabilește diagnosticul bolii Parkinson?

Deoarece utilizarea investigațiilor imagistice pentru diagnosticarea bolii Parkinson nu este încă posibil a fi aplicată pe scară largă, diagnosticul se bazează pe istoricul medical, o analiză a semnelor și simptomelor, precum și un examen neurologic și fizic. Uneori, medicul poate recomanda efectuarea unor investigații pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza simptomele. Suplimentar față de examinare, medicul poate administra un medicament pe bază de dopamină, și anume levodopa-carbidopa sau levodopa-benserazidă, cea mai eficientă medicație pentru boala Parkinson. Obținerea unei îmbunătățiri semnificative cu această medicație confirmă adeseori diagnosticul de boală Parkinson.

Evoluția bolii Parkinson:

Conform clasificării Hoehn si Yahr, care cuantifică modificările apărute în raport cu posibilitatea efectuării activităților zilnice, boala Parkinson evoluează în 5 stadii.

STADIUL I: simptomele (bradikinezie, tremor, rigiditate) sunt unilaterale, adică sunt prezente doar pe o parte a corpului.

STADIUL II: simptomele (bradikinezie, tremor, rigiditate) sunt prezente bilateral, pe ambele părți ale corpului, dar fără pierdere de echilibru, putând fi asociate cu proleme de vorbire, de scris sau tulburări de mers.

STADIUL III: simptome prezente bilateral, agravate, asociate cu dificultăți de menținere a echilibrului la statul în picioare sau la mers. Pacienții își mențin independența funcțională (păstrarea independenței fizice) și nu au nevoie de ajutor pentru activitățile cotidiene.

STADIUL IV: afectare severă dar mersul (pe distanțe limitate) și statul în picioare sunt posibile fără ajutor. Pacientul necesită ajutor (asistență) pentru desfășurarea activităților cotidiene.

STADIUL V: pacienții au nevoie de scaun cu rotile, nu pot să coboare din pat și să se deplaseze fără ajutor (este necesar sprijin permanent).

Explicarea unor termeni medicali.

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, pe lângă limitările semnificative ale activităților zilnice și pierderea treptată a independenței, apar și fluctuații ale simptomelor pe parcursul unei zile, dar și efecte secundare nedorite ale tratamentului, care limitează beneficiile (complicații ale tratamentului).

Fluctuații ale simptomelor: perioade ON/OFF.
Perioadele OFF sunt acele perioade de timp în care simptomele bolii Parkinson sunt prezente (de ex.: tremor, bradikinezie, rigiditate, instabilitate posturală). În aceste perioade apare dificultatea de a merge, dificultatea la ridicarea de pe scaun, dificultăți de vorbire, dificultăți în desfășurarea activităților cotidiene.
Perioadele ON sunt acele perioade în care tratamentul acționează adecvat și controlează bine simptomele bolii, deci perioadele de timp în care simptomele bolii Parkinson nu sunt prezente.

Complicații ale tratamentului..
Diskinezia – reprezintă prezența unor mișcări involuntare anormale, care apare la aproximativ 5-6 ani de tratament cu preparate conținând levodopa, având ca mecanism un nivel prea mare al dopaminei în sânge. A nu se confunda cu bradikinezia, care este încetinire în efectuarea miscărilor, și reprezintă un simptom al bolii Parkinson, nu o complicație a tratamentului.

De multe ori pacienții preferă să se poată mișca, adică să fie în perioada ON, cu tot cu prezența diskineziilor, decât să fie în perioada OFF, imobili si bradikinetici.

Opțiuni terapeutice în boala Parkinson.

Nu există în momentul de față un tratament care să vindece boala, dar tratamentele existente la ora actuală pot ține cu succes sub control simptomele bolii, cel puțin pentru o perioadă de timp, variabilă de la caz la caz. Tratamentele disponibile sunt simptomatice și vizează în principal simptomele motorii, și foarte puțin pe cele non-motorii.

O mare varietate de tratamente medicamentoase și chirurgicale sunt disponibile pentru boala Parkinson. În ultimii ani tratamentul bolii Parkinson s-a îmbogățit cu clase noi de medicamente și cu modalități noi de administrare a acestora, pentru un control cât mai bun al simptomelor pe parcursul evoluției bolii.

Medicamente: sunt disponibile 6 tipuri principale de medicamente pentru tratamentul simptomelor bolii Parkinson:

• levodopa – o substanță chimică naturală care este procesată de creier și transformată în dopamină;
• agoniști dopaminergici – substanțe care mimează efectele dopaminei în creier și pot ajuta la ameliorarea rapidă a simptomelor;
• inhibitori ai enzimelor care inactivează dopamina: 1) Inhibitori ai MAO-B: medicamente care ajută la prevenirea descompunerii dopaminei cerebrale, prin inhibarea enzimei cerebrale monoaminoxidază de tip B (MAO-B), și 2) Inhibitori de Catechol -o-metiltransferază (COMT): medicamente care ajută la blocarea unei enzime, care descompune dopamina și prelungește efectul terapiei cu levodopa;
• anticolinergice – medicamente utilizate pentru a ajuta la controlul tremorului asociat cu boala Parkinson;
• amantadina – un medicament folosit pentru a asigura ameliorarea pe termen scurt a simptomelor în etapele inițiale ale bolii Parkinson, dar și ca adjuvant în anumite situații în boala Parkinson avansată.

Alte aspecte importante ale gestionării bolii Parkinson includ:

• educația;
• exercițiile;
• alimentația;
• grupurile de sprijin;
• terapia fizică și a vorbirii.

Pentru unele persoane cu boala Parkinson în stadiu avansat, o altă opțiune este reprezentată de tratamentul chirurgical prin stimulare cerebrală profundă.

Combinația optimă de tratamente depinde de semnele și simptomele persoanei respective, vârsta sa, stadiul și severitatea bolii, și prezența altor afecțiuni care necesită tratament.

Sfaturi practice pentru urmărirea tratamentului

• asigurați-vă că ați înțeles bine schema de tratament prescrisă de medicul neurolog și respectați întocmai prescripția medicală și intervalele orare de administrare a medicației;
• nu creșteți, nu scădeți și nu opriți brusc administrarea medicației recomandate de medic fără avizul acestuia;
• consultați-vă cu medicul dacă aveți îndoieli cu privire la utilizarea corectă a medicației sau orice alte aspecte ale tratamentului bolii Parkinson;
• este important să îi spuneți medicului dumneavoastră despre orice modificare a simptomelor pe care le prezentați. Notați-vă orice schimbare apare în starea dumneavoastră, pe care o simțiți sau care este observată de familie sau alte persoane din anturaj, și comunicați-o medicului dumneavoastră;
• fiți pregătit pentru vizitele la medic și programați-le din timp.

La ce vă puteți aștepta

Severitatea simptomelor bolii Parkinson variază foarte mult de la o persoană la alta și nu este posibil să se prevadă cât de repede va progresa boala. Boala Parkinson nu este în sine o boală letală, iar speranța medie de viață este similară cu cea a persoanelor care nu au această boală.